Fermer le panneau de recherche

Appuyez sur Entrée pour rechercher ou ESC pour annuler.

Accueil  /  Bible  /  Les Évangiles en Corse  / Luc 6.27     

Luc 6.27
Les Évangiles en Corse


U granu strappatu u sabbatu

1 Un ghjornu di sabbatu ch’elli arruchjavanu lochi suminati, i discepuli cuglianu e spighe, sgranillavanu è manghjavanu.
2 Certi Farusei dissenu : « cumu hè chì voi fate ciò chì ùn hè parmessu in sabbatu? »
3 Ghjesù li rispose è disse : « soga ùn avete lettu ciò ch’ellu fece Davide, quand’elli ebbenu a fame, trà ellu è i cumpagni ?
4 Cum’ellu intrì in la casa di Diu, pigliede i pani di l’offerta, manghjede issi pani chì solu i preti anu u dirittu di manghjalli, è ne dede à quelli chì eranu cun ellu? »
5 È li disse : « u Figliolu di l’Omu hè u Maestru di u sabbatu. »

L’omu cù a manu secca

6 Un antru ghjornu di sabbatu, capitò chì Ghjesù intrì in la sinagoga, è insignava è ci era un omu chì a so manu diritta era secca.
7 I scribi è i Farusei guaitavanu à Ghjesù, par vede s’ellu avia da fà guarizione in sabbatu è par truvà una scusa da incausallu.
8 Ma ellu cunniscia i so raghjunamenti, è disse à l’omu chì avia a manu secca : « arrizzati è veni quì à mezu à tutti ! » Quellu s’arrizzò è stede arrittu,
9 è Ghjesù disse à tutti : « vi dumandu s’ellu hè parmessu, in sabbatu, di fà u bè o u male ? Di salvà una vita o di perdela ? »
10 Ghjesù i guardò tutti in giru à ellu, è disse à l’omu : « stendi a manu ! » Cusì fece quellu, è a manu guarì.
11 Ma elli funu pieni di rabbia è trà elli, discurrianu di ciò ch’ellu si pudaria fà à Ghjesù.

Ghjesù sceglie i dodici

12 In quelli tempi, Ghjesù andede in la muntagna à pricà, è passede a nuttata prichendu à Diu.
13 Quand’ellu fece u ghjornu, chjamede i so discepuli, ne scelse dodici è li dede u nome d’apostuli :
14 Simone, ch’ellu chjamede Petru, Andria u fratellu, Ghjacumu, Ghjuvanni, Filippu, Bartulumeu,
15 Matteu, Tumasgiu, Ghjacumu figliolu d’Alfeu, Simone cugnumatu u Patriottu,
16 Ghjuda figliolu di Ghjacumu, è Ghjuda Iscariotu chì fù ellu u traditore.

Ghjesù insegna à folle maiò

17 Falatu cun elli, fece l’arretta ind’una pughjola è ci era a folla maiò di i so discepuli cù ghjente assai, vinuta da tutta a Ghjudea, da Ghjerusaleme, da a marina di Tiru è di Sidone. Eranu vinuti à sentelu è à fà si guarì di i so malanni,
18 è quelli chì eranu tarnalati da i spiriti impuri eranu guariti
19 è a folla accolta pruvava à tuccallu chì da ellu iscia una forza chì guaria à tutti.

Binadizione è lamenti

20 Tandu ellu pisede l’ochji voltu i so discepuli è disse :
« biatu à voi, i povari,
chì u Regnu di Diu hè vostru.
21 Biatu à voi i famiti d’oghje,
chì sarete sazii.
Biatu à voi chì oghje piinghjite :
ridarete.


22 Biatu à voi quandì l’omi vi udiaranu è ch’elli vi lamparanu fora, è ch’elli vi insultaranu, è ch’elli riittaranu u vostru nome da scillaratu par via di u Figliolu di l’Omu.
23 Ralicratevi, tandu, è saltate di gioia, chì, in celu, avarete a paca maiò ; i babbi di quessi fecenu listessa cù i prufeti.
24 Ma guai à voi, i ricchi,
chì a vostra cunsulazione l’avete tutta.
25 Guai à voi chì sete sazii oghje,
chì sarete famiti.
Malasciu à voi chì ridite oghje :
avete da pienghje è esse in dolu.


26 Guai quandì tutti l’omi vi mintuvaranu in bona : cusì facianu i babbi di quessi cù i falzi prufeti. »

Amore pà i numichi

27 « Ma a vi dicu, à voi chì mi sintite : tinite cari i vostri numichi, fate u bè à quelli chì vi odianu,
28 binadite quelli chì vi maladiscenu, pricate par quelli chì vi facenu u male.
29 À quellu chì ti mena in faccia da un latu, prisenta li dinò quill’altru latu è à quellu chì ti leva u mantellu, lascia ch’ellu si pigli ancu a camisgia.
30 Dà à ognunu chì ti chede, è à quellu chì ti leva u toiu, ùn dumandà ch’ellu u ti rendi.
31 È cum’ì voi bramate ch’elli fianu l’omi cun voi, fate cun elli listessa.
32 Sì voi tinite quelli chì vi tenenu, duva hè u meritu vostru ? Ancu i piccatori tenenu à chì i tene.
33 È sì voi fate u bè à quelli chì vi facenu u bè, duva hè u meritu vostru ? Cusì facenu ancu i piccatori.
34 È sì voi impristate à quelli chì voi cridite ch’elli vi anu da rende, duva hè u meritu vostru ? Ancu i piccatori imprestanu à i piccatori da ch’elli li rendinu altru è tantu.
35 Ma tinite cari i vostri numichi, fate u bè è impristate senza aspittà nulla. A vostra paca sarà maiò è sarete figlioli di l’Altissimu, chì ellu hè bravu cù i ingrati è cù i gattivi.
36 Siate pietosi cum’ellu hè pietosu u vostru babbu. »

Di ghjudicà à l’altri

37 « Ùn ghjudicate è ùn sarete ghjudicati, ùn cundannate è ùn sarete cundannati,pardunate è sarete pardunati,
38 date è vi sarà datu : vi sarà lampatu in zenu una misura bona, zeppa, strinta, è chì sbarsa, chì sarete misurati cù a misura chì voi aduprate par misurà à l’altri. »
39 È li disse dinò una parabula : « soca un cecu pò guidà un cecu ? Ùn si lamparanu po tramindui ind’un tracone ?
40 U scularu ùn hè sopra à u Maestru, ma s’ellu hè amparatu cumu si deve, ogni scularu sarà quant’è u so Maestru.
41 Cumu hè chì tù faci casu à u stiglione indì l’ochju di to fratellu è in lu toiu, l’ochju, ùn ci vedi u burdunale ?
42 È cumu poi dì à to fratellu : ‘o fratè, lascia ch’e’ cacci issu stiglione chì tù ai indì l’ochju’, tù chì ùn vedi u burdunale chì hè in lu toiu, l’ochju ? Falzu chì tù sè, caccia prima u burdunale da u toiu, l’ochju, è tandu ci vidarè da caccià u stiglione da l’ochju di to fratellu. »

L’arburu cunnisciutu à u fruttu

43 « chì ùn ci hè arburu bonu chì fia frutti gattivi, nè arburu gattivu chì fia i frutti boni.
44 Chì ogni arburu si cunnosce à u fruttu soiu. Annantu à e spine, fichi ùn si ne coglie, è mancu si vindimieghja uva in li lamaghjoni.
45 L’omu bonu pruduce u bè da u tisoru bonu di u so core, è u cattivu da u so tisoru cattivu, pruduce u male, chì a bocca parla cù u sbarsu di u core. »

I dui fundamenti

46 « Cumu hè chì voi mi chjamate : ‘o Signore,O Signore !’ È ùn fate ciò ch’e’ vi dicu ?
47 Ogni omu chì vene à truvà mi, sente e me parolle è e mette in pratica, vi faraghju vede à qual’ellu s’assumiglia :
48 S’assumiglia à un omu chì face una casa, hà zappatu fondu è postu u fundamentu annantu à a petra. Hè falata a fiumara, u fiume hà suttrinnatu quella casa ma ùn hè statu bonu à spiantalla parchì era custrutta cumu si deve.
49 Ma quellu chì sente è ùn mette in pratica hè cum’è un omu chì hà custruttu a so casa annantu à u tarrenu, senza fundamentu. A fiumara hè vinuta è subitu a casa si ne hè falata ed hè stata una ruvina maiò. »

Sauf erreur, cette Bible est dans le domaine public.