Fermer le panneau de recherche

Appuyez sur Entrée pour rechercher ou ESC pour annuler.

Accueil  /  Bible  /  Les Évangiles en Corse  / Marc 4     

Marc 4
Les Évangiles en Corse


1 Si messe torna a insignà, vicinu à u mare. Era avvintu da l’immensa folla è li tucchede à cullà ind’una barca ancurata in mare, mentrea ancurata in mare, mentre chì a ghjiente si fermava à orlu di mare. 2 L’insignava aduprendu assai e parabule è ind’u so insignamentu li dicia : 3 « state à sente : u seminatore partì per suminà. 4 È mentre ch’ellu suminava, unepoche di granelle casconu à orlu di strada. Si calonu l’acelli è e si pizziconu. 5 Ne cascò dinò inde u petricaghju, duv’ella era scarsa a terra. Nascinu subitu chì a terra ùn era fonda. 6 Ma à u pisà di u sole funu trascallate è si secconu per mancanza di radiche. 7 Ne cascò dinò ind’e e spine ma e spine crescinu è l’assuffuconu è fruttu ùn ne dedenu. 8 Ne cascò inde a terra bona è quelle spuntonu, crescinu è dedenu u fruttu. E granelle resenu u trenta u sessanta o u centu. » 9 È disse : « a chì hà orecchje da sente, ch’ellu senti. » 10 Quand’elli funu trà elli, quelli chì eranu cun ellu è i dodici li dumandedinu di e parabule. 11 Ellu rispose : « a voi hè cuncessu di cunnosce u misteru di u Regnu di Diu. Ma per quelli di fora hè tuttu in parabule, 12 di modu chè,
guardendu ch’elli ùn veghinu,
sintendu è bè ch’elli ùn capiscanu,
per ch’elli ùn si cunvertinu
è avè riscattu di i so peccati.
 » 13 È li disse : « ùn avete micca capitu sta parabula ? Allora chì ne serà di tutte l’altre ! 14 U suminatore lampa a sumente di a Parolla. 15 È quelli chì sò à orlu di strada quand’ella casca a sumente sò quelli chì sentenu a Parolla, ma subitu ch’elli l’anu intesa, ghjunghje Satana è a li caccia da u core. 16 È quelli chì ricevenu a sumente inde u petricaghju, sò quelli chì sentenu a Parolla è l’accettanu subitu cù gioia. 17 Ma radiche ùn ne anu : sò ghjente di una stonda. S’elli sò tribbulati o perseguitati per via di a Parolla, inciampanu subitu. 18 È l’altri chì ricevenu a sumente à meze spine, sò quelli chì anu intesu a Parolla, 19 ma chì si lascianu piglià da i penseri di issu mondu, da l’ingannu di e richezze, da e voglie dirraghjunate, chì suffocanu a Parolla è cusì quella ùn pò fruttà. 20 Quelli chì ricevenu a sumente in la terra bona, sò quelli chì stanu à sente a Parolla, chì a mettenu in pratica. È cusì danu u fruttu, à u trenta, a u sessanta o à u centu. » 21 Poi li disse : « soca s’accende una lumera per mettela sottu à u bacinu o sottu à u lettu ? Ùn hè fatta a lumera per stà nant’à u candeleru? 22 Chì ùn ci hè nulla di piattu chì ùn abbia da esse scupartu, ùn ci hè secretu chì ùn abbia da vene palesatu. 23 A chì hà orecchje per sente, ch’ellu senti. »

24 Poi li disse : « siate attenti à ciò ch’è vo’sentite : a misura ch’è vo aduprate per l’altri serà aduprata per voi è ci serà ancu u soprappiù. 25 Cusì, a chì pussete li sera datu torna, è à chì ùn hà li serà cacciatu u so pocu è tantu. » 26 È disse : « u Regnu di Diu hè cum’è un omu chì sumena i sò chjosi. 27 Ch’ellu dormi o ch’ellu veghji, di notte cum’è di ghjornu, a sumente inghjerma è cresce senza ch’ellu sappii comu. 28 A terra da per ella produce prima l’arba, poi a spiga è a spiga, dopu, s’empie di granelle. 29 Quandu chì u fruttu hè maturu, l’omu dà subitu di manu à a falce, ghjà ch’ella hè venuta a cugliera. » 30 È dicia : « à chè l’assumiglieremu u Regnu di Diu - In chì parabula u raprisintaremu ? 31 Hè cum’è una granella di senapa, chì, à u suminà, hè a più chjuca di tutte e sumente di a terra, 32 poi suminata ch’ella hè, cresce è diventa più maiò chè tutta l’ortaglia. Face a fronda tantu è tantu chì l’acelli di u celu s’ascondenu in a so ombra. » 33 È l’annunziava a Parolla cù parechje parabule simule, secondu ciò ch’elli pudianu capisce. 34 À e folle, ùn li parlava mai senza parabule. Ma solu cun elli, à i so discepuli li spiegava tuttu. 35 È quellu ghjornu, toccu a sera, li disse : « andemu da mare indà. » 36 Dopu d’avè licenziatu a folla, accumpagnonu à Ghjesù in mare cù a barca duv’ellu si truvava dighjà, è d’altre barche seguitavanu. 37 È si levò una forte tempesta di ventu. I marosuli assaltavanu a barca chì s’empiia d’acqua. 38 Ghjesù chì era in poppa durmia nant’à un capezzale. U sveghjonu dicenduli : « o Maestru, simu persi è mancu ti ne primureghji ? » 39 Arrente à u mare : « Zittu, pianta. » U ventu cascò è ci fù a bunaccia. 40 Poi li disse : « chì avete à teme ? Fede ùn ne avete ancu ? » 41 Funu presi da un gran timore, dicendusi unu à l’altru : « Quale sarà quessu, chì ancu u ventu è u mare li stanu sottumessi? » 43 Dopu quiddi dui ghjorni, Ghjesù, da quandì dà, andeti in Galilea. 44 Chì eddu stessu aia dittu ch’ un Prufeta in la so patria unori ùn ni ricevi. 45 È puri, quand’eddu ghjunsi in Galilea, i Galilei l’accolsini,chì erani andati ancu eddi à a festa è aiani vistu tuttu ciò ch’eddu aia fattu in Ghjerusalema.

46 Cusì ghjunsi dinò in Canà di Galilea, duv’eddu aia fattu vinu cù l’acqua ; è ci era un ufficiali di u rè chì aia u fiddolu malatu in Cafarnau. 47 Intesu chì Ghjesù era ghjuntu da a Ghjudea in Galilea, quiddu andeti à truvà lu è li dumandeti ch’eddu falessi à risanà u fiddolu, chì era par mora. 48 Tandu Ghjesù li dissi : « sì voi ùn videti i segni è i miraculi, ùn cridareti ! » 49 L’ufficiali di u rè li dissi : « o Signori, fala prima ch’eddu morghi a me criatura. » 50 Ghjesù li dici : « vai puri, to fiddolu hè vivu. » L’omu criditi a parola chì Ghjesù li aia dittu è andeti. 51 È di falata i so servi u infattetini è li dissini chì u fiddolu era vivu. 52 Dumandeti à chì ora ch’eddu era midduratu ; è li dissini : « arrimani à una ora dopu meziornu, l’hè cascata a frebba. » 53 È u babbu s’avviditi ch’edda era l’ora chì Ghjesù li aia dittu : « to fiddolu hè vivu. » È criditini,eddu è tutta a so ghjenti. 54 Fù quissu u sicondu segnu miraculosu ch’eddu feci Ghjesù à u ghjunghja da a Ghjudea in Galilea.

Sauf erreur, cette Bible est dans le domaine public.