Fermer le panneau de recherche

Appuyez sur Entrée pour rechercher ou ESC pour annuler.

Accueil  /  Bible  /  Les Évangiles en Corse  / Luc 22     

Luc 22
Les Évangiles en Corse


1 Si avvicinava a festa di i pani aghjimi chì hè chjamata Pasqua. 2 È i capisacerdoti è i Maestri di a Lege ùn sapianu cumu fà lu sparisce chì avianu a paura di u populu. 3 Ed intrì Satanassu in Ghjuda cugnumatu Iscariotu, chì era unu di i Dodici, 4 è quellu andò à raghjunà cù i capisacerdoti è i capiguardia par sapè cumu mette u li in manu ; 5 l’altri funu cuntenti è alegri è li prumissenu soldi. 6 È ellu fù d’accunsentu è messe à guaità u mumentu ghjustu da mette u li in manu, à l’appiattu da l’accultime. 7 Vense u ghjornu di i pani aghjimi, chì ci vulia à pulsà l’agnelli di a Pasqua ; 8 è mandete à Petru è à Ghjuvanni dicendu : « andate è appruntate ci a Pasqua, chì noi a manghjimu. » 9 Tandu elli : « induva voli chì noi l’approntimu ? » 10 Ellu li disse : « mì, da chì voi sarete intruti in cità, ete da infattà un omu cù una cerra d’acqua. Suvitatelu in la casa duv’ellu intrarà, 11 è dite à u patrone di casa : ‘u Maestru manda à fà ti issa dumanda : induva hè a sala duv’e’ aghju da manghjà a Pasqua cù i me discepuli ?’ 12 Tandu vi insignarà una stanza alta, maiò è guarnita. Culà date vi di manu. » 13 Cusì fecenu, è truvedinu tuttu cum’ellu avia dettu Ghjesù, è appruntedinu a Pasqua. 14 Ghjunta l’ora, si misse à tavulinu è i discepuli cun ellu. 15 È li disse : « di vera brama aghju bramatu di manghjà la cù voscu, issa Pasqua, prima di strazià. 16 Chì, a vi dicu, mai più a manghjaraghju fin’à ch’ella sia cumpiita in lu Regnu di Diu. » 17 È ricivutu ch’ellu ebbi un calice, dopu ringraziatu, disse : « pigliate què è spartite trà voi. 18 Chì, sintite : oramai, à tà à ch’ellu ùn sia vinutu u Regnu di Diu, fruttu di a vigna ùn ne biaraghju più. » 19 È quand’ellu ebbe pigliatu u pane, dopu ringraziatu u spizzò è u li spartì, dicendu : « què hè a me parsona, quella data par voi. Fate cusì in mimoria meia. » 20 È dopu a cena, fece listessa cù u calice, dicendu : « stu calice hè u pattu novu, in lu me sangue spartu par voi. 21 Ma mirè, a manu di quellu chì mi tradisce hè cù mecu à stu tavulinu. 22 Chì u Figliolu di l’Omu si ne và, sicondu ciò chì fù stabbulitu, ma malasciu à quellu chì u tradisce. » 23 È i discepuli missenu à dumandà si unu à l’altru, quale trà elli avia da fà quessa. 24 Ci fù ancu un cuntrastu trà di elli : qualessu saria messu u più in altu. 25 Ghjesù li disse : « i rè di e nazione li stanu sopra, è quelli chì sò à u cumandu si facenu chjamà benefattori. 26 Ma par voi ùn hè cusì. U più altu di voi, ch’ellu sia, invece, cum’è u più giovanu, è quellu chì cumanda cum’è quellu chì serve. 27 Chì u più altu, quale sarà ? Quellu chì posa à tola o quellu chì serve ? Ùn sarà po quellu chì posa à tola ? Ebbè eiu sò frà voi cum’è quellu chì serve. 28 Voi sete di quelli chì sò stati sempre cù mecu quand’è fui messu à u provu ; 29 ed eiu stabbiliscu da voi u Regnu, cum’ì Babbu l’hà stabbilitu da mè, 30 da chì voi manghjiti è beiti à a me tola, in lu me Regnu, è chì voi positi annantu à i troni par ghjudicà e dodici tribute d’Israele. » 31 « o Simò, o Simò, senti : Satanassu vi vole, da chì voi siate stacciati cum’è u granu, 32 Ma aghju pricatu par tè, ch’ella ùn smetti a to fede, è tù, vultatu chì tù sarè, furtificheghja i to fratelli. » 33 È ellu li disse : « o Signore, cù tecu sò prontu à andà in prighjò è à more. » 34 Ghjesù disse : « o Pè, a ti dicu, prima ch’ellu canti u ghjallu dumaitina, trè volte avarè nicatu di cunnosce mi. » 35 È li disse : « quand’è vi mandoiu, senza nè borsa nè saccu nè spada, soca sete stati privi di calcosa ? » Dissenu elli : « ahù ! di nulla ! » 36 È li disse : « avà, invece, à chì hà una borsa, chì ellu a pigli, à chì hà un saccu chì ellu u pigli è à chì ùn hà spada, ch’ellu vendi i so panni par cumprà ne una. 37 Chì a vi dicu, ciò chì hè scrittu, sogna ch’ellu vaga cumpiitu in mè : hè statu contu trà i banditi. Chì ciò chì tocca à mè vene à cumpiimentu. » 38 Elli dissenu : « o Signore, eccu duie spade. » Ellu disse : « basta, basta. » 39 Dopu isciutu, andete, cum’è di solitu, à u Monte di l’Alivi è i discepuli u suvitonu. 40 Ghjuntu à u locu, li disse : « pricate d’ùn entre in lu provu. » 41 È po s’alluntanò di a distanza d’una pitrata, è, inghjinuchjatusi, messe à pricà 42 dicendu : « o Bà, sì tù voli, alluntana mi issu calice, ma ch’ella sia cum’ì tù voli tù è micca cum’e’ vogliu eiu. » 43 [Tandu li cumparse un anghjulu di u celu par dalli a forza. 44 È in di l’angoscia, pricava ancu di più, è i grombuli di u so sudore vensenu cum’è tante cum’è tante goccie di sangue chì falavanu in tarra.] 45 È, compia a prichera, s’avviò voltu i discepuli è i truvò allupiati da u dulore, 46 è li disse : « or chì durmite ? Arrizzatevi è pricate, chì voi ùn entriti in lu provu. » 47 Ùn avia ancu compiu di dì chì affacca ghjente : quellu ch’elli chjamavanu Ghjuda, unu di i dodici, viaghjava davanti. S’avvicinede da Ghjesù par basgiallu, 48 Ghjesù li disse : « o Ghjuda, cù un basgiu, dai u Figliolu di l’Omu à i so numichi ? » 49 Quelli in giru à Ghjesù, quand’elli videnu ciò chì avia da accade, dissenu : « o Signore, emu da dà di manu à a spada ? » 50 È unu minò u servu di u capisacerdote, è li muzzò l’arechja diritta. 51 Ma Ghjesù si fece sente è disse : « basta cusì », è tucchendu l’arechja, risanò l’omu. 52 Tandu disse à i capisacerdoti, à i capiguardia di u tempiu à à l’anziani chì l’eranu vinuti contru : « eh ! Sete vinuti cù spade è bastoni cum’è pà un latru ! 53 Tutti i ghjorni eru in lu tempiu cù voscu è ùn m’avete micca messu e manu addossu, ma avà hè a vostra ora ed eccu e putenze di u bughju. » 54 Avendulu intoppu, u purtedinu è u fecinu entre in casa di u capisacerdote; Petru suvitava à e longhe. 55 Avianu accesu un focu in meza piazza è pusavanu in giru. Petru si calò cun elli. 56 Una serva u vide chì pusava à u focu, u fidiò bè è disse : « ma què dinò era cun ellu ! » 57 Ma ellu nigò, dicendu : « ùn lu connoscu, o donna ! » 58 Pocu dopu, un antru u vide è disse : « aiò chì ci eri ancu tù avvuleghju ! » È Petru disse : « eiu po nò, o amicu. » 59 Una uretta dopu, un antru insistì torna, dicendu : « di sicuru chì què dinò ci era, ùn hè galileu ? » 60 Petru rispose : « o amicu, mancu ti capiscu. Ùn avia ancu compiu di dì chì u ghjallu cantò ! » 61 U Signore si vultò è fidiò à Petru. È Petru si ramintò a parolla ch’ellu li avia dettu u Signore : « prima ch’ellu canti u ghjallu, m’avarè nigatu trè volte! » 62 Isciutu fora Petru si messe à pienghje è à gucciulà. 63 L’omi chì tinianu à Ghjesù si ne ridianu è li minavanu, 64 li fasciavanu a faccia è dumandavanu : « alò, fà da prufeta : quale sarà chì ti hà minatu ? » 65 È, insultendulu, li ne dicianu di l’altre tantu è più. 66 Quand’ellu fece u ghjornu, u cunsigliu di l’anziani di u populu s’adunì cù i capisacerdoti è i Maestri di a Lege è u purtedinu davanti à u Tribbunale Riligiosu 67 dicendu : « sì tù sè u Cristu, dilla ci. » È ellu rispundì : « s’e’ a vi dicu, ùn la cridarete ; 68 è s’e’ vi facciu dumande ùn mi rispundarete. 69 Oramai Figliolu di l’Omu sarà à pusà à diritta di a putenza di Diu. » 70 È dissenu tutti : « allora, tù, saristi u figliolu di Diu ? » Ellu disse : « a dite voi, qual’e’ sò ! » 71 Tandu elli : « chì avemu più bisognu di tistimoni ? Ùn la l’emu intesa dì da par noi ? »

Sauf erreur, cette Bible est dans le domaine public.